În loc de zonă verde, Bucureştiul este înconjurat de o imensă groapă de gunoi. Nimeni nu face nimic în condiţiile în care oraşul produce anual peste un milion de tone de gunoi.
În mahalaua bucureşteană Giuleşti-Sârbi, timpul pare că a încetat să mai curgă sub povara gunoaielor şi a noroaielor printre care oamenii se furişează când mai ies din case.

Până ajung la asfalt, se apără cu băţul de câinii ce trag de hoiturile aruncate în drum şi îşi blesteamă zilele că îi îngroapă mizeria, iar, atunci când plouă, apele, ce se preling prin curţile lor, lipsite de canalizare. „Ca să ies din curte, ar trebui să plătesc un buldozer să adune gunoaiele din poartă.

Pe strada Podul Cristinei, nu mai putem merge, trebuie să ocolim pe nişte uliţe, pline şi alea de gunoaiele ce stau aici de atâta amar de vreme", spune Luminiţa Paraschivescu, bucureşteancă din Giuleşti-Sârbi. La margine de mahala, ruinele Mănăstirii Chiajna sunt năpădite de peturi, ligheane sparte şi oase putrezite, printre care copiii îşi fac de joacă, iar părinţii lor, de lucru, căutând fier vechi.

Din groapa de gunoi, ce se lasă lângă cimitir şi se întinde cât vezi cu ochii, apar din când în când, cu saci în spate, rromi, însoţiţi de stoluri de ciori şi de pescăruşi.

Gunoiul, aruncat din jeep direct pe şosea

„Trăim greu aici, nu avem de niciunele, doar cu fierul vechi de pe groapă ne mai ducem zilele", spune Ion Marin, care locuieşte, şi el, în Giuleşti-Sârbi.

Ambalaje de hârtie, vestitele peturi reciclabile, doze de bere sau suc, rame de ferestre sau pereţi întregi de la casele dărâmate, baterii uzate, chiar seringi ori bandaje zac nu numai în Giuleşti-Sârbi, ci în mai toate cartierele de la periferia Capitalei.

Spre şoseaua de centură, prin Prelungirea Ghencea, şi nu numai, printre blocurile comuniste nu mai creşte nici mătrăguna. Cu cât te îndrepţi însă spre ieşirea din Bucureşti, peisajul se schimbă, apărând dintr-odată vile noi, în faţa cărora se înalţă însă mormane de moloz.

Pe şosea trec în miezul zilei jeep-uri, din care şoferii aruncă direct pe asfalt saci cu deşeuri, lăsând în urmă praf şi indiferenţă. Spre Bragadiru, pe şosea, zboară pungi de plastic, iar lângă o arcadă pe care scrie cu litere de-o şchioapă „Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei" pământul e acoperit cât vezi cu ochii în resturi de mâncare, ligheane sparte, moloz şi noroi.

„Domnii de la primărie nu fac nimic. Nu ştiu decât să-şi cumpere voturile, cum au făcut şi anul ăsta, iar, în rest, ne năpădeşte mizeria", spune Mihai Pavel din Bragadiru.

Stârvurile dinspre Autostrada Soarelui

Un ditamai morman de oase de vacă, roase de câini şi ciori, zace la intrarea pe Autostrada Soarelui, sub pasarela ce dă spre pădurea de la Cernica. Coaste, cranii, copite împânzesc câmpul. Un drum lateral şoselei de centură este pavat cu oase de la unul dintre abatoarele din zonă.

Peisajul apocaliptic este „îndulcit" de câteva pături vechi aruncate peste un munte de saci cu moloz. Şoseaua, presărată de gropi de gunoi, persoane fără adăpost, clădiri din lumea a treia ce se dărâmă lângă vilele cochete, celebră deja pentru tirurile ce aşteaptă în coloane fără sfârşit, se vrea europeană. Peste ea trec însă în zbor, pescăruşii care se hrănesc din hoiturile aruncate în groapa de gunoi de la Glina, goniţi numai de câinii vaonzi.

Ar trebui să plătim un buldozer ca să ne strângă gunoaiele din cartier. Nu mai putem ieşi din curţi, din cauza hoiturilor şi a gunoaielor.
Marinela Dumitru
localnică, Giuleşti-Sârbi

sursa:www.adevarul.ro