Elevii susţin că programa şcolară încărcată nu le permite să facă mai multă mişcare. O zi din viaţa unui licean arată mai rău decât cea a unui angajat la o companie multinaţională: opt ore de curs, una de pregătire suplimentară, trei de lecţii acasă, sport deloc.
Reporterii „Adevărul" au însoţit liceenii din mai multe oraşe pentru a vedea care e programul lor într-o zi. Concluzia e simplă: la Cluj, Iaşi sau Timişoara, programul e la fel de încărcat, iar elevii, chiar dacă îşi doresc, nu au timp de sport.
Cristina Puşcaş este elevă în clasa a XI-a B, la Liceul „Avram Iancu" din Cluj-Napoca, la secţia de ştiinţele naturii. La 17 ani, ai spune că tânăra îşi petrece timpul între mers la mall, mers la film şi plimbări în parc. În realitate, eleva se trezeşte zilnic la 6.00, petrece la şcoală şapte-opt ore şi alte trei acasă, pentru pregătirea lecţiilor.
Dacă mai pui şi orele în care rămâne după cursuri la pregătirea pentru olimpiada de biologie, adolescenta însumează mai multe ore de studiu decât lucrează un angajat la o firmă multinaţională. Cam 30-32 de ore obligatorii, în timp ce un profesor nu depăşeşte 18-20 de ore pe săptămână.
Cristina nu mai are deloc timp de mişcare, exceptând cele două ore de sport, la care ajunge cu greu, mai ales că sunt puse vinerea la 7.30. „Mulţi dintre colegi nu vin la ora de sport, pentru că trebuie să ne cărăm echipamentul de acasă. Nu avem dulapuri unde să îl lăsăm", spune adolescenta.
Când ajunge la sport, joacă volei şi face aerobic într-una din cele două săli ale liceului. Duşul după mişcarea fizică este însă un lux, deoarece nu apucă să-l facă în cele zece minute de pauză. „Nu mi se pare normal să fie scoase orele de sport", spune adolescenta.
Mişcare numai la şcoală
Eduard Dumitraş şi Ioana Braşoveanu sunt doi elevi ieşeni de la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu". Pentru ei, sportul reprezintă cea mai bună metodă pentru menţinerea corpul sănătos. Singurele ore de sport pe care cei doi le fac ca la carte sunt cele de la şcoală. „Două ore de sport pe săptămână, din care una este opţională, nu-mi ajung. Suntem tineri, iar activităţile sportive nu fac decât să ne ajute şi să ne relaxeze mintea şi corpul", susţine Eduard.
„Dacă nu mai fac mişcare, mă voi îngrăşa"
Cei doi tineri au fost învăţaţi să facă sport încă din primii ani de şcoală, lucru care i-a ajutat să socializeze mai bine cu ceilalţi colegi şi să îşi dezvolte spiritul de echipă. Astfel, ei spun că decizia Ministerului Educaţiei de a reduce numărul orelor de sport din programa şcolară obligatorie nu este una benefică pentru tineri.
„Dacă nu voi mai face sport la şcoală, cu siguranţă mă voi îngrăşa. Mişcarea mă ajută să mă menţin în formă", precizează Eduard. Totodată, cei doi tineri susţin că sportul este şi o disciplină care oferă elevilor posibilitatea de a-şi mări mediile.
„Anul viitor prefer să dau bacalaureatul la sport, pentru că vreau să-mi ridic media. E mai benefic să alegi această disciplină decât să stai să înveţi la un obiect în plus. Sper să putem opta pentru sport la acest examen", ne mai spune Ioana.
Protest
Rugbiştii de la Asociaţia Galaxia Sport vor organiza joi, între 9 şi 13, un protest împotriva scoaterii unei ore de sport din programa obligatorie în faţa Ministerului Educaţiei.
Trebuie să ne cărăm echipamentul de sport de acasă. Nu avem dulapuri unde să îl lăsăm. Din cauza asta, mulţi dintre elevi nu vin la sport
Cristina Puşcaş
elevă din Cluj
Două ore de sport pe săptămână, din care una este opţională, nu-mi ajung. Mişcarea mă ajută să mă menţin în formă
Eduard Dumitraş
elev din Iaşi
Anul viitor prefer să dau bacalaureatul la sport, pentru că vreau să-mi ridic media. Sper să putem opta pentru sport la acest examen
Ioana Braşoveanu
elevă din Iaşi
Copiii de la sat fac sport cu sapa
În judeţul Timiş sunt 10 săli de sport făcute în timpul Guvernului Năstase. Acestea sunt toate funcţionale, numai că sunt situate la distanţă de şcoală. Cel mai bun exemplu e la şcoala din localitatea Chevereşul Mare, unde sala de sport e la câţiva kilometri de sat.
„Aproximativ 80% din şcoli nu au săli de sport, iar cele care au sunt total inadecvate", a spus Halasz Ferencz, inspector şcolar general adjunct. Din această cauză, în mediul rural, elevii recuperează orele de sport pe care nu le fac la şcoală prin contribuţia la treburile gospodăriei. Lilian Stoica, tatăl unui băiat dintr-o localitate de lângă Timişoara, nu vede cu ochi buni iniţiativele Ministerului Educaţiei.
„Cel mai bine e să îşi aleagă fiecare dacă vrea să facă sport sau nu. La oraş mai merge aşa cum vrea ministerul, dar la sat nu", a spus Lilian Stoica. (Daniel Dancea)
Cristina Puşcaş din Cluj petrece zilnic şapte ore la şcoală Foto: David Sugar
Părinţii, dispuşi să plătească pentru sport
(Daniel Dancea)
Cele mai multe şcoli din Timiş nu au săli de sport. De multe ori, copiii fac orele de sport în săli improvizate în care sunt puse câteva saltele şi o ladă de gimnastică. Chiar dacă pentru mulţi liceeni sportul a ajuns ca limba chineză, unii încă se gândesc cum să facă mai multe ore de sport. „Cu cât sunt mai multe ore de sport, cu atât e mai bine. Ne putem menţine să arătăm bine şi e şi sănătos. Eu am ales să dau bacul la sport", a spus Roxana Covaci, o elevă de liceu.
Mulţi dintre părinţii elevilor susţin că sunt dispuşi să plătească pentru mai mult sport. „Copiii au nevoie de sport. Mai bine să li se scoată orele de muzică sau de desen", a spus Violeta Mutică, o bunică a unei eleve din clasa a V-a. Aceasta împreună cu părinţii fetiţei fac eforturi pentru a-i asigura fetei, cursuri de înot. „Din primăvară o vom ducem la înot, chiar dacă ne costă 120 de lei pe lună", a mai spus bunica elevei.
În prezent, fata face şi dans, la superofertă, cu un preţ de 15 lei pe lună. „E un preţ foarte bun şi a fost posibil prin bunăvoinţa profesorului de sport care a găsit un instructor", a mai spus Violeta Mutică.
sursa:www.adevarul.ro
