Marian Cozma a părăsit pentru totdeauna Ungaria, acolo unde şi-a găsit tragicul sfârşit.Printr-o suită de omagii, maghiarii şi-au luat adio de la pivot, iar durerea a crescut exponenţial în drum spre București.

Un singur punct era pe ordinea de zi a Adunării Consiliului Local al orăşelului maghiar: declararea lui Marian Cozma Cetăţean de Onoare. Însoţit de ambasadorul României la Budapesta şi de oficialii clubului maghiar, Petre, tatăl handbalistului, a luat parte la episod cu lacrimi în ochi. Fără dezbateri, s-a trecut rapid la votul consilierilor: „pro” unanim, iar primarul Debrecenyi Janos i-a înmânat placheta părintelui lui Marian. „Împreună ne-am pierdut un fiu, dumneavoastră ca tată, noi ca şi comunitate”, i-a spus edilul lui Cozma senior.

Salutul celei de-a doua familii

În timpul şedinţei Consiliului Local, trupul lui Marian fusese transportat la „Veszprem Arena”, unde foştii colegi de echipă începeau să se adune pentru un ultim omagiu. Discret, cu uşile închise, în mijlocul sălii, pentru 20 de minute Cozma a fost din nou alături de cei cu care cunoscuse gloria în ultimii trei ani. „A fost un bărbat adevărat, e dureros să îl vedem aşa”, a spus unul dintre handbalişti. „De acum, vom organiza o dată pe an «Cupa Marian Cozma»”, a declarat antrenorul grupării maghiare, Mocsai Lajos.

Doliu şi la rivalii din Szeged

În jurul orei 15:00, cortegiul s-a oprit la Szeged. Adversarii tradiţionali ai grupării Veszprem au depus flori lângă sicriu, iar cei 1.000 de fani prezenţi au pus un banner: „RIP, Marian Cozma”, adică „Odihneşte-te în pace, Marian Cozma”. Vali Ghionea, Adrian Petrea şi Iulian Stamate, legitimaţi la Pick, plângeau în hohote, cu ochii pironiţi în portbagajul care transporta trupul prietenului lor.

Preoţi şi sportivi în vamă

Alţi oameni îndureraţi aşteptau maşina la intrarea în România. Mai multe microbuze cu juniori de la cluburi sportive arădene veniseră în echipament acolo, iar trei preoţi au făcut o scurtă slujbă, rugându-se pentru sufletul lui Marian Cozma.

Plecat din Nădlac cu echipaje de poliţie care deschideau drumul, cortegiul a parcurs încet primii câţiva kilometri din România. Oamenii din localităţile de graniţă ieşeau tot mai mulţi pe străzi, iar femeile mai în vârstă nu îşi mai puteau stăpâni lacrimile. La fiecare kilometru, tot mai multe maşini se alăturau coloanei oficiale.

Aradul, trezit de claxoane

La intrarea în Arad, deja sute de autoturisme mergeau în spatele dricului. Toate aveau avariile pornite, claxoanele răsunau până sus în ceruri, tramvaiele sunau şi ele din clinchete. Din când în când, câte o maşină purta pe lunetă portretul lui Marian Cozma, decupat din pagini de ziare sau mesaje pline de durere. Fără a fi planificată o oprire, convoiul a staţionat în faţa primăriei. Tatăl lui Marian avea şi un mesaj: „Nu vă trimiteţi copiii de acasă, aşa am făcut eu şi acum îl mai văd acolo, sus”. Din respect, durere şi tristeţe, mulţimea a început să aplaude. Cu bătăi din palme, a fost întâmpinat Marian şi la Sibiu, unde 3.000 de oameni s-au strâns într-un gest de solidaritate impresionantă să-l omagieze.