Firmele care, pentru a fugi de noul impozit minim, decid să îşi suspende temporar activitatea s-ar putea trezi cu surprize neplăcute. Dacă nu îndeplinesc condiţiile legale, care nu sunt foarte clare, întreprinzătorii riscă să constate, atunci când vor să reia activitatea, că au de achitat impozitul forfetar, însoţit de un şir de amenzi şi penalizări pentru declaraţiile nedepuse la Fisc.

Două tipuri de inactivitate

Aşadar, ce trebuie să ştie toţi cei care au o firmă în România? În primul rând, să facă diferenţa între inactivitatea fiscală şi cea juridică. Inactivitatea fiscală este declarată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) atunci când o societate nu îşi depune declaraţiile timp de şase luni. Acea firmă îşi pierde codul de TVA şi dreptul de a-şi mai deduce orice cheltuială.

Inactivitatea juridică rezultă din decizia conducerii de stopare a funcţionării firmei pentru o perioadă de până la trei ani, decizie consemnată la Registrul Comerţului şi la Fisc, explică Dan Manolescu, vicepreşedintele Consiliului Superior al Camerei Consultanţilor Fiscali. El afirmă că inactivitatea juridică nu este clar definită de lege, creând confuzii în rândul contribuabililor. „E o zonă de ceaţă. Legea nu defineşte clar şi lasă loc de interpretări. Astfel, te poţi trezi peste un an, după ce te bucuri că te-ai declarat inactiv, că vei avea de plătit şi impozitul forfetar, şi amenzi", ne-a declarat Dan Manolescu.

În opinia sa, soluţia este ca specialiştii Finanţelor să definească într-un act normativ ce înţeleg prin inactivitate. Pentru suspendarea activităţii, reprezentantul firmei trebuie să depună cererea şi alte documente la Registrul Comerţului, după care să meargă la administraţia financiară şi să ceară suspendarea activităţii şi un regim de declarare derogatoriu. Acesta îl va scuti de depunerea declaraţiilor, cu excepţia bilanţurilor semestriale şi anuale.

Fără venituri şi cheltuieli

Luminiţa Ristea, partener la firma de consultanţă Nexia International, susţine că o firmă declarată inactivă nu are voie să înregistreze venituri şi cheltuieli. Adică nici să încaseze o datorie de la un client, nici dobânda unui depozit şi nici să plătească salariul contabilului. Ea a confirmat faptul că situaţia nu este clar reglementată de autorităţi. Reprezentanţii ANAF afirmă însă că „veniturile, alte beneficii şi valori patrimoniale sunt supuse legii fiscale. (...)

În situaţia în care, pe perioada inactivităţii temporare, rezultă obligaţii fiscale, societăţii îi revin obligaţiile de declarare şi de plată, prevăzute de Codul de Procedură Fiscală şi Codul Fiscal". Câteva specificaţii legale există totuşi pentru regimul de declarare derogatoriu. Cele mai importante sunt că societatea nu trebuie să aibă datorii la stat şi nici angajaţi, să nu desfăşoare niciun fel de activitate şi să nu obţină venituri din exploatare, financiare sau excepţionale.

sursa:www.evz.ro